Memorial al fericirii

9 Noiembrie 2009
Stau, reflect, meditez, imi pare rau, sufar, regret mult,
sunt schimbator, ma detasez, etc, etc, etc… Nu stiu ce am patit. Mi-e rau, insa
raul sufletesc este mai intens decat orice rau as putea sa am. Am avut o mie de
ocazii sa fiu fericit, am o multime de persoane care imi sunt alaturi, ma
inteleg, prieteni, cunostinte, rude. Toti ar trebui sa fie baza fericirii mele.
Totusi, nu sunt.

 
Se perinda o perioada in viata mea cand nu mai stiu ce ma
face fericit si ce nu. Stau intr-un apartament frumos dintr-o zona buna, am un
coleg de apartament care ma intelege mai mult decat ar trebui, sunt in an
terminal la facultate si merge bine, profesorii imi sunt favorabili, mami meu
este mai bine, este toamna, asa cum imi place mie si totusi…ma doare sufletul.

 
Ma intreb daca e din cauza banilor putini pe care ii am in
perioada asta, a datoriilor care cresc pe zi ce trece sau pentru ca mai am ceva
cheltuieli restante de platit la intretinere, sau pentru ca uneori cand ma
trezesc imi este frig. Si totusi, nu e asta. Ascult o melodie la pian care imi
imprastie creierii pe pereti. Ma face sa ma simt mic si nefolositor, gata gata
sa ma arunc de la etaj. Oare o fi o perioada anosta? Oare ce am patit…
 
Imi pare rau ca a plecat Bogdan in Roman, ca ne-a lasat
singuri, ca am ramas cu ceva datorii de pe urma plecarii lui, ca a ajuns un
retardat social si intelectual. Imi pare rau pentru situatia din familia lui,
imi pare rau ca nu a reusit sa se descurce cand a avut ocazia. Imi pare rau ca
m-a luat acum doua zile la misto si ca mi-a luat asa mult sa prevad ce se va
intampla cu el.

 
Imi pare rau pentru Razvan… a trecut mai bine de jumatate de
an si inca ii mai simt dorul. Acum ii simt dorul. Acum doua zile l-am visat. Mi-a
zis ceva… mi-a si zambit. Imi pare rau pentru el. El ma intelegea mai mult
decat o faceau altii, cred ca mai mult si decat parintii mei. Oare a murit? Uneori
il simt dar nu il vad. Ii vad lucrurile si mi se pare normal sa il vad si pe
el. Mergeam cu Bogdan cu masina si mi se parea ca el conduce. Tin minte ca ma
lua la plimbari si imi povestea de planurile lui, de vise, ca voia sa ma ia cu
el, sa inchirieze o vila, ca sa nu mai stau la camin. Sa fiu si eu baiat. Acum nu
mai stau la camin, dar parca tot nu ma simt baiat. Mi-e dor de el si mor cand
il vad pe Bogdan ce a ajuns. Spunea cineva ca s-ar intoarce in mormant Razvan
daca ar vedea ce face frate-su. Ascult o melodie care ma deprima atat de mult
incat nu o pot schimba. Nu vreau sa o schimb. Nu vreau sa-l uit pe Razvan!

 
Ciudat, imi e dor de Biserica. Uitandu-ma ieri la tv, am dat
din greseala pe Rai 1, unde se transmitea o slujba catolica. Am simtit ca am
nevoie si de asta. Am vrut sa merg ieri la Biserica, macar sa o vad, dar nu am
ajuns. Ciudat, cand eram mic aveam o viata anosta dar fara nici o grija si imi
doream sa am o viata cum am acum. Voiam libertate, voiam petreceri, nopti
pierdute. Si acum, cand le am pe toate si poate ca prea mult, nu le mai vreau,
insa nu am de ales. Poate ca mi s-a indeplinit visul, poate ca asta merit.
 
Voiam sa scriu despre un ultim capitol al lucrurilor care ma
deprima uneori, insa mi-am dat seama ca gresesc. Nu are cum sa fie ultimul…e printe
primele. Dragostea. Stiu o fata care tot timpul cand vorbesc cu ea ma intreaba
cum stau cu dragostea si eu ii raspundeam tot timpul la fel: complicat. Cred ca
voiam sa ma scot de la un raspuns sincer, insa cred ca asta era cu adevarat
raspunsul. Mi-am dat seama ca am o viata sexuala atat de complicata incat nici
nu stiu daca o pot numi asa. Cand am ceva, vreau altceva, iar cand scap de
ceva, vreau inapoi. Stupid… Uneori mi-e greata de mine si sunt sigur ca si
altora le e. Uneori ma gandesc daca nu trebuia sa urmez prima cale… Atat!
  • Share/Bookmark

Sansa unui careu de asi

4 Noiembrie 2009
Astazi voi juca poker. Desi nu stiu sa joc, imi voi pune la
incercare norocul. Voi trage de el cum trage mexicanul din mescal. Toata lumea
are un dram de noroc. Toata lumea mizeaza pe ceea ce destinul ii ofera. De ce
nu as incerca si eu?
 
Ma intalnesc cu cativa prieteni la o masa carunta de brumar.
Facem cartile, ne uram noroc si incepem. Ce jucam? Poker evident, zice unul din
noi. Am mai jucat poker, insa acum e altceva. Jucam pe sansa si pe noroc. Nu stiu
sa joc poker, insa ma bazez pe ce se bazeaza o vulpe incoltita de ogari. Ma risc.
 
4 carti, atat vreau. Nu am nevoie de mai multe. Nu am
incredere in nimeni decat in mine si in norocul troienilor. Desi probabilitatea
de a pierde e mare, raman in joc prin probabilitatea de a fi jucat. Voi juca
pentru ca soarta imi cere. Ma bazez pe ceva ce altii nu au. Asul tine cu mine. Am
patru carti din care 3 ar trebui sa ma ajute.
 
Care este miza? Ce pot pierde? Incredere, cariera, viata,
suflet… Termeni relativi. Totul este relativ, totul este in zadar. De ce nu? Oricum
o sa pierd toate astea odata si odata. Oricum o sa ajung sa-mi para rau ca m-am
nascut cel putin odata in viata. Fa cartile!
 
Am o carte in maneca. Imi apare un mic zambet pe fata. Calmul
incepe sa mi se instaleze in suflet si odata cu el si increderea ca va fi mai
bine. Imi privesc adversarii cu dispret. Stiu ca voi castiga. Tensiunea isi
face simtita prezenta. Mizam tot. Desi pare un joc, nu mai este de mult. Lucrurile
incep sa prinda contur. Ma uit la carti si vad ca am doi asi si un popa, plus
cartea din maneca. Gata, i-am terminat!
 
Arunc cele trei carti si o scot si pe cea din maneca. Nu e
as… 

 
Sunt terminat!

 

  • Share/Bookmark

Avem ce ne dorim!

3 Noiembrie 2009
Campanie electorala. Un termen pe care multi il asociaza cu
pomana dinaintea Craciunului. De ce? Pentru ca asa au fost invatati. Citisem un
articol despre mita electorala, prin care se arata clar cat de departe duce
nesimtirea unor candidati. Au ajuns cu pachete si bani la nunti, botezuri si
chiar inmormantari, conform unui articol din ziarul de Vrancea. Rusinos? Nu,
previzibil.

 
Toata campania asta de mita electorala a inceput odata cu
declinul moral al societatii romanesti, care a inceput odata cu declinul
politic, economic si civic al conducatorilor nostri. Toate magariile romanesti
au fost spalate prin 3-4 pachete oferite drept cadouri inaintea alegerilor. 4
ani de rusine, dezmat politic si furaciuni au fost uitate cu 2 saptamani
inaintea alegerilor. O parte a populatiei, in special cea din lumea rurala s-a
obisnuit cu astfel de acte de caritate din partea politicienilor si a fost de
acord sa uite cele intamplate in ultimii ani de guvernare.

 
Ma uit cu dezgust la protestele din fata Parlamentului sau a
Casei Popurului. Ii inteleg pe oameni ca nu au bani, ca nu-si pot intretine
copii la scoala, ca nu au ce pune pe masa, insa nu inteleg cum pot primi
pachetele alea cu promisiunea de a da votul, stiind ca nimic nu se va schimba
in aceasta tara. In putine cuvinte, avem ceea ce meritam, ce ne dorim. Pomana
politica. Oare in occident e la fel?

 
Il vad pe Basescu cu optiunea unui referendum. Nu cred ca va
avea castig de cauza. De ce? Pentru ca mai putini parlamentari inseamna mai
putine pachete, mai putina pomana. Ce conteaza de unde primesti un kilogram de
zahar atata timp cat il primesti? Ma intreb daca mi-e rusine de tara in care
traiesc. Nu imi voi spune parerea, insa mi-e rusine de alegerile pe care le fac
romanii. Lumea vrea schimbare, insa ea nu cred ca va veni odata ce accepta
cacaturile oferite de politicieni. Eu nici macar nu ii pot numi politicieni,
pentru ca am invatat ca “politica” inseamna buna administrare a unor lucruri, a
unei tari. Oare asta inseamna buna administrare a tarii?

 
Cineva m-a intrebat daca as vrea sa plec din Romania. Da, as
vrea! Cine vrea sa beneficieze de pachete si “promotii electorale”, sa ramana si
sa faca bors cu ele! Avem ceea ce ne dorim, nimic mai mult!Va salut!

  • Share/Bookmark

Robbie Williams – My Way

20 Septembrie 2009
 

  • Share/Bookmark

Vise trimise la culcare

8 Septembrie 2009
 
Am zis ca nu mai scriu. Am terminat cu povestile despre
mine, despre aventurile mele mai mult sau mai putin palpitante, cu totul. Am zis
ca termin cu scrisul. Oricum multi nu imi simt scrierile, nu inteleg, nu stiu,
nici eu nu mai stiu. Clar nu voi mai scrie.

 
Totusi, acesta va fi ultimul meu text.

 
Ca de obicei, cand e vorba de facut ceva trebuie un impuls. Am
mers in Amsterdam dintr-un impuls, am cheltuit aproape 10 milioane intr-o seara
dintr-un impuls, am stat de vorba cu cineva pe mess pana la 4 dimineata
dintr-un impuls, scriu dintr-un impuls. Nu am idei nastrusnice, doar adevarate.

 
Cineva mi-a zis ca sigur voi scrie despre cum a fost la
Green Fest, despre parerile despre viata de noapte a la Bucuresti, despre
oameni si trairi. Sac, nu voi scrie despre asta. Voi scrie despre ce am in cap.
Posibil sa fiu plictisitor, posibil sa fiu gresit inteles sau deloc, posibil sa
fiu mahmur inca, insa de ce nu? Life goes on!

 
V-am zis ca nu mai scriu. Poate data viitoare…
  • Share/Bookmark

Vise trimise la culcare

8 Septembrie 2009
 
Am zis ca nu mai scriu. Am terminat cu povestile despre
mine, despre aventurile mele mai mult sau mai putin palpitante, cu totul. Am zis
ca termin cu scrisul. Oricum multi nu imi simt scrierile, nu inteleg, nu stiu,
nici eu nu mai stiu. Clar nu voi mai scrie.

 
Totusi, acesta va fi ultimul meu text.

 
Ca de obicei, cand e vorba de facut ceva trebuie un impuls. Am
mers in Amsterdam dintr-un impuls, am cheltuit aproape 10 milioane intr-o seara
dintr-un impuls, am stat de vorba cu cineva pe mess pana la 4 dimineata
dintr-un impuls, scriu dintr-un impuls. Nu am idei nastrusnice, doar adevarate.

 
Cineva mi-a zis ca sigur voi scrie despre cum a fost la
Green Fest, despre parerile despre viata de noapte a la Bucuresti, despre
oameni si trairi. Sac, nu voi scrie despre asta. Voi scrie despre ce am in cap.
Posibil sa fiu plictisitor, posibil sa fiu gresit inteles sau deloc, posibil sa
fiu mahmur inca, insa de ce nu? Life goes on!

 
V-am zis ca nu mai scriu. Poate data viitoare…
  • Share/Bookmark

Lasati-va de bautura si scapati de asigurarea de viata!

3 Septembrie 2009
 
Preotul: lasati-va de bautura!

 
Asiguratorul social: faceti-va asigurare de viata!
 
Concluzia: daca vreti sa profitati de asigurarea de viata,
nu va lasati de bautura!

 
Bautura, bat-o vina! Am avut ocazia sa aud o povestioara
care m-a facut sa zambesc putin. Am o prietena care se ocupa cu asigurarile de
viata. Pentru asta, trebuie sa gaseasca oameni, din orice mediu, care sa aiba
un salar minim, carora sa le faca o asigurare de viata. Partea comica este ca
persoana in cauza pare sa fie non-alcoolica, mai mult, face minicampanii prin
care indeamna oamenii sa nu mai consume bauturi alcoolice si tutun, promovate
pe blogul personal. O idee demna de toata consideratia, insa am intrebat-o ce
fel de campanile e asta, tinand cont de modul in care isi duce ea traiul. Pai lumea
daca se lasa de vicii, cum mai poate profita de asigurarea de viata?

 
Nici persoana nu era prea convinsa de cele scrise pe blog,
mai ales cand ultimul articol era unul de preventie, prin care indemna oamenii
sa-si faca asigurari, pentru a nu avea grija zilei de maine, orice s-ar
intampla. Pai daca nu bei, nu fumezi, nu te droghezi, nu depasesti limita de
viteza, nu incalci nici o regula de viata, cum sa ajungi in spital si sa beneficiezi
de asigurarea de viata?
 
Eu nu am asigurare de viata, insa nici nu cred ca mi-as face
prea curand, pentru ca stiu ca nu as pati nimic si as avea asigurarea degeaba. Evident
ca am o gandire romaneasca, prin care imi bag piciorul in preventie si mi se
rupe daca patesc ceva sau nu. Prin aceste gandiri personale nu vreau sa
influentez pe nimeni. Americanii au asigurari de viata obligatorii, chiar daca
patesc sau nu ceva. Preventia este cuvantul dupa care se ghideaza multi de pe
globul acesta, insa nu si romanii, sau poate ma insel…

 
Revenind la subiect, am intrebat-o pe prietena respectiva daca
mai vrea sa promoveze astfel de campanii, tinand cont de modul in care isi
castiga painea. Raspunsul a fost unul neclar, insa sigur i-am lasat un mic
sentiment de indoiala in suflet. E ca si cum o companie de bere ar face o campanile
impotriva bauturilor alcoolice.  Sigur ar
avea de castigat:).

 
Deci aveti de ales: ori va faceti o asigurare de viata si
duceti o viata destrabalata, ori va continuati traiul linistit, sperand ca nu
veti face excese prin care sa trebuiasca sa mergeti prin vizita la urgente. Atentie,
nici accidentele nu sunt excluse!
 
Trecand peste randurile de mai sus, totusi o asigurare de
viata este foarte benefica si cred ca toti ar trebui sa o aiba. Excesele sunt
un capitol restrans in viata multora, insa pericolele stau la toate colturile. Decideti
voi ce e mai bine de facut. Va salut!

 

  • Share/Bookmark

Lasati-va de bautura si scapati de asigurarea de viata!

3 Septembrie 2009
 
Preotul: lasati-va de bautura!

 
Asiguratorul social: faceti-va asigurare de viata!
 
Concluzia: daca vreti sa profitati de asigurarea de viata,
nu va lasati de bautura!

 
Bautura, bat-o vina! Am avut ocazia sa aud o povestioara
care m-a facut sa zambesc putin. Am o prietena care se ocupa cu asigurarile de
viata. Pentru asta, trebuie sa gaseasca oameni, din orice mediu, care sa aiba
un salar minim, carora sa le faca o asigurare de viata. Partea comica este ca
persoana in cauza pare sa fie non-alcoolica, mai mult, face minicampanii prin
care indeamna oamenii sa nu mai consume bauturi alcoolice si tutun, promovate
pe blogul personal. O idee demna de toata consideratia, insa am intrebat-o ce
fel de campanile e asta, tinand cont de modul in care isi duce ea traiul. Pai lumea
daca se lasa de vicii, cum mai poate profita de asigurarea de viata?

 
Nici persoana nu era prea convinsa de cele scrise pe blog,
mai ales cand ultimul articol era unul de preventie, prin care indemna oamenii
sa-si faca asigurari, pentru a nu avea grija zilei de maine, orice s-ar
intampla. Pai daca nu bei, nu fumezi, nu te droghezi, nu depasesti limita de
viteza, nu incalci nici o regula de viata, cum sa ajungi in spital si sa beneficiezi
de asigurarea de viata?
 
Eu nu am asigurare de viata, insa nici nu cred ca mi-as face
prea curand, pentru ca stiu ca nu as pati nimic si as avea asigurarea degeaba. Evident
ca am o gandire romaneasca, prin care imi bag piciorul in preventie si mi se
rupe daca patesc ceva sau nu. Prin aceste gandiri personale nu vreau sa
influentez pe nimeni. Americanii au asigurari de viata obligatorii, chiar daca
patesc sau nu ceva. Preventia este cuvantul dupa care se ghideaza multi de pe
globul acesta, insa nu si romanii, sau poate ma insel…

 
Revenind la subiect, am intrebat-o pe prietena respectiva daca
mai vrea sa promoveze astfel de campanii, tinand cont de modul in care isi
castiga painea. Raspunsul a fost unul neclar, insa sigur i-am lasat un mic
sentiment de indoiala in suflet. E ca si cum o companie de bere ar face o campanile
impotriva bauturilor alcoolice.  Sigur ar
avea de castigat:).

 
Deci aveti de ales: ori va faceti o asigurare de viata si
duceti o viata destrabalata, ori va continuati traiul linistit, sperand ca nu
veti face excese prin care sa trebuiasca sa mergeti prin vizita la urgente. Atentie,
nici accidentele nu sunt excluse!
 
Trecand peste randurile de mai sus, totusi o asigurare de
viata este foarte benefica si cred ca toti ar trebui sa o aiba. Excesele sunt
un capitol restrans in viata multora, insa pericolele stau la toate colturile. Decideti
voi ce e mai bine de facut. Va salut!

 

  • Share/Bookmark

Despre cum sa dai sfaturi inutile…

2 Septembrie 2009

 
Orice vorba buna costa bani, insa orice vorba buna isi face
banii?

 
Citeam zilele trecute
articole pe internet, gratuite intr-o prima instanta, despre cum sa faci una sau
alta sau cum sa ajungi sa ai ce nu a avut nimeni din gasca ta de prieteni.
Site-ul este unul foarte popular tocmai pentru ca se adreseaza tinerilor cu mai
putina experienta sexuala decat altii. Toata cinstea si respectul intr-o prima
faza, insa ma gandeam cum pot unii tineri sau mai putin, sa-ti ghideze viata
dupa unele sfaturi date de altii, mai ales in materie de bani, cariera sau sex.
Ma intrebam cum poate un tanar sfios care nu de mult timp a calcat pentru prima
data intr-un club, sa mearga la o domnisoara si sa-i zica: “Ai cumva prieteni innebuniti
de sex?”, sau : “Tu esti obsedata de sex?”, ori: “Nici macar putin?”, culminand
cu: “Ma dezamagesti!”. Am ramas putin surprins, nu pentru ca nu ar avea efect,
dar pentru ca mi se pare cea mai proasta modalitate de a agata o fata. Am o
mica experienta de club si pot spune ca nu prea am auzit baieti sa abordeze
astfel fetele, chiar si in cazul in care voiau sa se culce cu ele. Lista cu
indicatii continua, cu intrebari cat mai deocheate si piperate. Oare daca as fi
fata as accepta astfel de discutii?
 
Multi mi-au zis ca sunt o fire mai conservatoare si ca
prefer modalitatile mai invechite de agatare a unei fete. Consider bunul simt
si umorul fin calitati indubitabile ale unui tanar in cautare de victime prin
cluburi. Si totusi, vad cu surprindere mai multe site-uri de acest gen ca
adopta aceleasi metode: nesimtirea si tupeul de borfas. Oare fetelor le-or
placea?
 
Raspunsul l-am gasit tot pe internet,  pe un site asemamator, doar ca era pentru
fete. Acolo am gasit ce isi doresc fetele… Evident ca din nou am ramas surprins
pentru ca, conform unui studiu, fetelor le plac astfel de abordari, pe care
le-am enumerate mai sus, si chiar “pun botul”. Mai mult, aceleasi metode de
agatare le-am gasit si pe acest site. Alcoolul face minuni acolo unde oamenii
sunt ipotenti. Site-urile de acest gen vindeca ranile vechilor relatii iar
metodele lor pun pe fuga vechile metode de abordare a persoanelor. Faza cu
intalnirea, florile, tinutul de mana si condusul acasa au trecut de mult, iar
singurele conduceri acasa se mai intampla doar in cazul cand cade ceva. Frumos…

 
Ma intorc la subiectul initial si tot ce vreau sa mai zic e
ca ii felicit pe posesorii acestor site-uri ca dau astfel de indicatii. Lasand
gluma deoparte, chiar ma bucur ca exista astfel de site-uri din mai multe
motive, exceptand evident motivele mentionate mai sus. Cu ajutorul acestor
domni, viata sexulala in Romania s-a imbunatatit constant, cluburile sunt pline
de oferte iar lumea a scapat de inhibitii si retineri. Adevarul e ca acum
cativa ani, cand incepusem sa frecventez cluburile, discotecile sau pub-urile,
era mai greu cu agatatul la bar, insa lumea s-a modernizat si, in ciuda crizei
care te face sa scoti din ce in ce mai putini bani pentru bautura fetelor,
treburile incep sa se miste incet incet, dar sigur.

Am mai auzit ca sunt mai multe etape sau niveluri pe scara
dater-itului sau a agatatorului, daca pot spune asa. In comenturile pe care
le-a primit articolul, mai toti erau la 4 indreptandu-se rapid catre varful
piramidei. Voi unde va aflati?

 
“1. Nu stii ce sa spui, cum sa te porti, esti nervos, se
vede ca faci conversatie fortat;
2. ai idee despre ce-ar trebui sa faci/spui, dar te pierzi usor… rezultatele
sunt PUŢIN mai bune decât la primul nivel;
3. ai prea multa incredere in tine si crezi ca tot ce spui este interesant;
4. Ce spui este interesant, dar (uneori) prea profund si antrenant;
5. Esti OK.” Va salut!

 

  • Share/Bookmark

Despre cum sa dai sfaturi inutile…

2 Septembrie 2009

 
Orice vorba buna costa bani, insa orice vorba buna isi face
banii?

 
Citeam zilele trecute
articole pe internet, gratuite intr-o prima instanta, despre cum sa faci una sau
alta sau cum sa ajungi sa ai ce nu a avut nimeni din gasca ta de prieteni.
Site-ul este unul foarte popular tocmai pentru ca se adreseaza tinerilor cu mai
putina experienta sexuala decat altii. Toata cinstea si respectul intr-o prima
faza, insa ma gandeam cum pot unii tineri sau mai putin, sa-ti ghideze viata
dupa unele sfaturi date de altii, mai ales in materie de bani, cariera sau sex.
Ma intrebam cum poate un tanar sfios care nu de mult timp a calcat pentru prima
data intr-un club, sa mearga la o domnisoara si sa-i zica: “Ai cumva prieteni innebuniti
de sex?”, sau : “Tu esti obsedata de sex?”, ori: “Nici macar putin?”, culminand
cu: “Ma dezamagesti!”. Am ramas putin surprins, nu pentru ca nu ar avea efect,
dar pentru ca mi se pare cea mai proasta modalitate de a agata o fata. Am o
mica experienta de club si pot spune ca nu prea am auzit baieti sa abordeze
astfel fetele, chiar si in cazul in care voiau sa se culce cu ele. Lista cu
indicatii continua, cu intrebari cat mai deocheate si piperate. Oare daca as fi
fata as accepta astfel de discutii?
 
Multi mi-au zis ca sunt o fire mai conservatoare si ca
prefer modalitatile mai invechite de agatare a unei fete. Consider bunul simt
si umorul fin calitati indubitabile ale unui tanar in cautare de victime prin
cluburi. Si totusi, vad cu surprindere mai multe site-uri de acest gen ca
adopta aceleasi metode: nesimtirea si tupeul de borfas. Oare fetelor le-or
placea?
 
Raspunsul l-am gasit tot pe internet,  pe un site asemamator, doar ca era pentru
fete. Acolo am gasit ce isi doresc fetele… Evident ca din nou am ramas surprins
pentru ca, conform unui studiu, fetelor le plac astfel de abordari, pe care
le-am enumerate mai sus, si chiar “pun botul”. Mai mult, aceleasi metode de
agatare le-am gasit si pe acest site. Alcoolul face minuni acolo unde oamenii
sunt ipotenti. Site-urile de acest gen vindeca ranile vechilor relatii iar
metodele lor pun pe fuga vechile metode de abordare a persoanelor. Faza cu
intalnirea, florile, tinutul de mana si condusul acasa au trecut de mult, iar
singurele conduceri acasa se mai intampla doar in cazul cand cade ceva. Frumos…

 
Ma intorc la subiectul initial si tot ce vreau sa mai zic e
ca ii felicit pe posesorii acestor site-uri ca dau astfel de indicatii. Lasand
gluma deoparte, chiar ma bucur ca exista astfel de site-uri din mai multe
motive, exceptand evident motivele mentionate mai sus. Cu ajutorul acestor
domni, viata sexulala in Romania s-a imbunatatit constant, cluburile sunt pline
de oferte iar lumea a scapat de inhibitii si retineri. Adevarul e ca acum
cativa ani, cand incepusem sa frecventez cluburile, discotecile sau pub-urile,
era mai greu cu agatatul la bar, insa lumea s-a modernizat si, in ciuda crizei
care te face sa scoti din ce in ce mai putini bani pentru bautura fetelor,
treburile incep sa se miste incet incet, dar sigur.

Am mai auzit ca sunt mai multe etape sau niveluri pe scara
dater-itului sau a agatatorului, daca pot spune asa. In comenturile pe care
le-a primit articolul, mai toti erau la 4 indreptandu-se rapid catre varful
piramidei. Voi unde va aflati?

 
“1. Nu stii ce sa spui, cum sa te porti, esti nervos, se
vede ca faci conversatie fortat;
2. ai idee despre ce-ar trebui sa faci/spui, dar te pierzi usor… rezultatele
sunt PUŢIN mai bune decât la primul nivel;
3. ai prea multa incredere in tine si crezi ca tot ce spui este interesant;
4. Ce spui este interesant, dar (uneori) prea profund si antrenant;
5. Esti OK.” Va salut!

 

  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A